Azi s-a implinit un vis!
In 27 ianuarie 2005, "Autobahn" incepea asa:
Acum doua seri, cineva vroia sa plece la mare. O buna prietena, pe care n-am mai vazut-o de un secol si 3 minute, a simtit nevoia de liniste. Sa-si adune gandurile pe un laptop. Un laptop care, acum doua seri, m-a chinuit de parca nu vroia sa mearga cu ea. Si, printre luptele cu indaratnicul, am reusit nu s-o conving, ci doar s-o ajut sa-si confirme ca vrea sa-si implineasca visul. Dar l-am convins pe Dl.Laptop sa viseze acelasi vis. Sa plece la mare, iarna. Sa scrie, sa citeasca, sa asculte Buddha Bar si ce-o mai vrea, sa priveasca marea, tot iarna, in ianuarie, printr-o fereastra mare, cu vedere spre ea. Spre mare. Tot pe autostrada. Si azi m-a sunat sa-mi spuna "Sunt aici, ma uit la ea! E soare, cald, am facut plaja chiar, pe balcon, privind valurile numai bune sa te arunci in ele. Si laptopul ma asculta." Ce ciudat... Autostrada e ca o apa...
Ce legatura are asta cu visul implinit? Pai are. Acele ganduri adunate pe un laptop, s-au adunat intre timp si pe hartie, iar azi, dupa multe zbateri, buna si draga mea prietena, Vera Dragoi, si-a vazut inca un vis implinit: "Camino, o calatorie care mi-a schimbat viata". Cartea! Prima.
Cu toate ca, intre timp, s-au facut 2 secole si 58 minute de cand n-am mai vazut-o, nu puteam sa lipsesc de la eveniment. Mi-as fi reprosat 1000 de ani daca, din varii motive, n-as fi fost prezent.
Revenind la carte, pe scurt, e vorba de o calatorie pe renumitul "Camino de Santiago" din Spania, un pelerinaj de 800 de kilometri, motorizata doar de propriile picioare. Este povestea unei aventuri, de una singura, timp de o luna, in necunoscutul unei tari si culturi straine, dar si al sinelui propriu.
De-a lungul anilor trecuti de la acel moment, am mai citit fragmente, din ciorne, sau mi-a povestit diverse episoade, facandu-ma sa astept cu nerabdare momentul in care voi avea in mana textul complet. Acum mi-a implinit dorinta si ard de nerabdare sa devorez cartea, de la o coperta la alta.
Inainte de a ma cufunda in lectura, nu ma pot abtine sa nu redau aici, un scurt pasaj din Cuvant Inainte:
"Imi doresc ca aceasta istorie sa fie o sursa de inspiratie pentru toti cei ce isi doresc de la viata mai mult decat au reusit sa obtina. Pentru ca raspunsurile la intrebarile fundamentale ce tin de propriul destin se gasesc in noi insine: acolo trebuie sa cautam!"
Superb spus!
Azi, Vera e pe autostrada. Pe autostrada implinirii viselor. Unele, ca si aceasta carte, s-au implinit. Altele urmeaza la rand. Sa fie cat mai multe!
Succes Vera!
In 27 ianuarie 2005, "Autobahn" incepea asa:
Acum doua seri, cineva vroia sa plece la mare. O buna prietena, pe care n-am mai vazut-o de un secol si 3 minute, a simtit nevoia de liniste. Sa-si adune gandurile pe un laptop. Un laptop care, acum doua seri, m-a chinuit de parca nu vroia sa mearga cu ea. Si, printre luptele cu indaratnicul, am reusit nu s-o conving, ci doar s-o ajut sa-si confirme ca vrea sa-si implineasca visul. Dar l-am convins pe Dl.Laptop sa viseze acelasi vis. Sa plece la mare, iarna. Sa scrie, sa citeasca, sa asculte Buddha Bar si ce-o mai vrea, sa priveasca marea, tot iarna, in ianuarie, printr-o fereastra mare, cu vedere spre ea. Spre mare. Tot pe autostrada. Si azi m-a sunat sa-mi spuna "Sunt aici, ma uit la ea! E soare, cald, am facut plaja chiar, pe balcon, privind valurile numai bune sa te arunci in ele. Si laptopul ma asculta." Ce ciudat... Autostrada e ca o apa...
Ce legatura are asta cu visul implinit? Pai are. Acele ganduri adunate pe un laptop, s-au adunat intre timp si pe hartie, iar azi, dupa multe zbateri, buna si draga mea prietena, Vera Dragoi, si-a vazut inca un vis implinit: "Camino, o calatorie care mi-a schimbat viata". Cartea! Prima.
Cu toate ca, intre timp, s-au facut 2 secole si 58 minute de cand n-am mai vazut-o, nu puteam sa lipsesc de la eveniment. Mi-as fi reprosat 1000 de ani daca, din varii motive, n-as fi fost prezent.
Revenind la carte, pe scurt, e vorba de o calatorie pe renumitul "Camino de Santiago" din Spania, un pelerinaj de 800 de kilometri, motorizata doar de propriile picioare. Este povestea unei aventuri, de una singura, timp de o luna, in necunoscutul unei tari si culturi straine, dar si al sinelui propriu.
De-a lungul anilor trecuti de la acel moment, am mai citit fragmente, din ciorne, sau mi-a povestit diverse episoade, facandu-ma sa astept cu nerabdare momentul in care voi avea in mana textul complet. Acum mi-a implinit dorinta si ard de nerabdare sa devorez cartea, de la o coperta la alta.
Inainte de a ma cufunda in lectura, nu ma pot abtine sa nu redau aici, un scurt pasaj din Cuvant Inainte:
"Imi doresc ca aceasta istorie sa fie o sursa de inspiratie pentru toti cei ce isi doresc de la viata mai mult decat au reusit sa obtina. Pentru ca raspunsurile la intrebarile fundamentale ce tin de propriul destin se gasesc in noi insine: acolo trebuie sa cautam!"
Superb spus!
Azi, Vera e pe autostrada. Pe autostrada implinirii viselor. Unele, ca si aceasta carte, s-au implinit. Altele urmeaza la rand. Sa fie cat mai multe!
Succes Vera!
No comments:
Post a Comment